AC/DC la Bucuresti sau despre nostalgie!
Nu ai uitat dimineata cand in camera in care erai cazat in tabara de la Caprioara s-a auzit de la cantina la maximum Thunderstruck. Era in 1991 si aveai 11 ani! Nu ai uitat nici cum te trezeai mai devreme dimineata ca sa asculti la RRA cum Paul Grigoriu avea ca tema la matinal aceeasi Thunderstruck. Nici cand ai pus mana pe discul negru - Back in black - si l-au tras pe banda pentru magnetofon pentru ca pick-up-ul nu avea difuzor. Nici cand ai facut rost, tot pe banda de magnetofon pentru ca nu aveai casetofon atunci, de Razor's Edge si ai ascultat obsesiv Thunderstruck asa cum o asculti si acum. Nu ai uitat nici cum in doar cativa ani aveai toate albumele AC\DC si cum ai innebunit cand ai facut rost si de primul - High Voltage de la matusa-ta care il luase de la un prieten din Buzau. Pe coperta era Angus Young cu un fulger iesindu-i din picior. Nici cand ai plans amar pentru ca maica-ta iti incuiase casetofonul ca sa mai pui mana si pe carte pentru ca tu nu faceai nimic decat sa asculti AC\DC. Nu ai uitat nici cum era sa mori la 16 ani ca Bon Scott si te-au trezit din coma palmele pe care ti le aplica taica-tu. Nici cum iubeai AC\DC mai mult decat linistea parintilor tai. Nu ai uitat nici dupa-amiezile calde de vara cand invatai pentru facultate si in cap sunau Thunderstruck, Hell's Bells ori Razor's Edge. Nici dupa-amiezele toride din caminul studentesc Kogalniceanu cand in camera se asculta Thunderstruck...
Buna seara, Bucuresti! Asa a sunat aseara in Piata Constitutiei salutul AC\DC, in limba romana! Buna seara, Bucuresti! Si asa a inceput sa se termine adolescenta mea! 2 ore a durat! 2 ore cat 20 de ani! Si au trecut la fel de repede...Am plans aseara pe solo-ul de chitara al lui Angus Young asa cum am plans acum aproape 20 de ani cand mi se luase casetofonul! N-am filmat, n-am facut poze dar nu-mi pare rau! N-avea rost.
Nu trimite acest blog unui prieten. S-ar putea sa nu te creada si sa nu ma creada!
Buna seara, Bucuresti! Asa a sunat aseara in Piata Constitutiei salutul AC\DC, in limba romana! Buna seara, Bucuresti! Si asa a inceput sa se termine adolescenta mea! 2 ore a durat! 2 ore cat 20 de ani! Si au trecut la fel de repede...Am plans aseara pe solo-ul de chitara al lui Angus Young asa cum am plans acum aproape 20 de ani cand mi se luase casetofonul! N-am filmat, n-am facut poze dar nu-mi pare rau! N-avea rost.
Nu trimite acest blog unui prieten. S-ar putea sa nu te creada si sa nu ma creada!
AC/DC ROCKS!!!
RăspundețiȘtergereBravo Lucica, momentele astea nu ai cum sa le uiti. Si eu imi aduc aminte cum plecam cu casetofonul in sacosa la baie, sau la padure la Manasia. Oricum, asta tin minte sigur, ca prima data am auzit de AC/DC din gura ta. Cred ca eram clasa a 6-a daca nu ma insel.
RăspundețiȘtergere:) a 6-a. eram niste rockeri adevarati dupa aia:))))
RăspundețiȘtergereAi scris foarte frumos. Si eu am plans la Let There Be Rock asa ca te inteleg perfect.
RăspundețiȘtergereCe vremuri!Ai scris frumos.
RăspundețiȘtergere