Romanii Vor Inapoi In Comunism Sau Doar In Comunism?

Prima mea amintire legata de comunism e o dimineata de decembrie a anului 1987 cand la alimentara s-au bagat banane. Fiecare cetatean al comunei putea lua 2. Bunica-mea l-a rugat pe Adrian, vecinul, sa mearga si sa mai ia 2 pentru mine, partea lui. Noroc ca el nu avea chef de banane. Le-am pus dupa soba sa se coaca. A doua amintire e legata de painea rotunda pe care n-o puteai primi decat pe cartela. Una sau doua. Brutaria nu mai exista acum dar era mereu coada, iar painea se dadea printr-un geam jegos. A treia amintire se leaga de o noapte de decembrie cand a batut cineva la geam. Era in jur de 11, in preajma Craciunului. Ai mei venisera sa-mi aduca brad si o masinuta portocalie pe care o puteam conduce cu o "telecomanda" pe baterii si pe care o gasisera si o cumparasera pentru ca era stricata si fusese refuzata de partid. Facusera ore intregi pe tren si venisera pe jos, prin viscol, cativa kilometri cu bradul si cu ce mai gasisera ei prin magazine ca sa aiba copilul.
Imi puteti spune ca in comunism nu aveai grija zilei de maine, ca iti dadea statul serviciu si casa, ca te puteai feri de baietii cu ochii albastri daca iti vedeai de treaba. Imi puteti spune ca erau locuri in gradinite si scoli. Imi puteti spune si ca paradoxul comunismului romanesc a sunat asa : nimeni n-avea de niciunele dar toti aveau frigiderele pline. Imi puteti spune orice dar nu veti putea niciodata sa-mi redati gustul bananelor alea nenorocite luate intr-o dimineata de decembrie a anului 1987 de vecinul meu, pe ratie.

P.S: si nu cred ca le-am multumit parintilor mei cat ar fi trebuit si nu cred ca mi-ar ajunge o viata sa fac asta.
Trimite acest blog unui prieten. Altfel ti se sparge teava la baie cand nu esti acasa!