Statul Roman E Cancer
In general nu pun botul la campanii pe Facebook, nu ma apropii de campanii umanitare, nu le citesc, nu ma intereseaza binele public, fericirea universala, binele societatii in care traiesc pentru ca oriunde vad ceva de genul asta, vad o minciuna. De cele mai multe ori, asa e. De multe ori, se intampla sa fie un strigat de ajutor. Nu pentru cel care il lanseaza. Pentru oricare dintre noi. Se intampla in anul 2000. Aveam 20 de ani, umblam printr-o mizerie de spital din Slobozia, jud. Ialomita, dupa un anumit doctor(daca mai traiesti si citesti asta, sa stii ca te-am iertat si ca D-zeu te-a pazit in ziua aia de vara, draga doctore) sa-mi dea morfina pentru un bolnav de cancer care nu putea fi transportat. Cu analizele in mana, dupa mai bine de jumatate de zi am ajuns in fata D-zeului. Trebuie sa vad bolnavul, mi-a spus. Nu se poate, zic, pentru ca nu se MAI poate. Nu iti dau morfina, a fost raspunsul. Perfect legal. Bolnavul avea sa-mi murmure la telefon, ulterior, ca e in regula, nu te mai agita. Sistemul a invins, doctorul a supravietuit, pacientul avea sa moara oricum. Dar nu oricum.
Ani mai tarziu, sunam la Cluj, sunam la Bucuresti, incercam sa apelez oameni pe care ii cunosteam. O fata de 20 si ceva de ani avea leucemie. N-am putut sta la inmormantare. Sistemul a invins, doctorii au supravietuit, pacientul avea sa moara oricum.
Locuim, dragii mei, intr-o tara foarte frumoasa. O tara in care se intampla zilnic drame ca cele pe care vi le-am spus mai sus. Ceea ce nu intelegem noi este faptul ca nicio astfel de drama NU trebuie sa se intample. Una singura anuleaza un intreg sistem pe care il sustinem fiecare, in fiecare zi de munca, anuleaza si cea mai buna dintre toate lumile posibile. Cea mai buna lume posibila nu exista. Dar sa te incrancenezi sa nu o faci macar putin mai buna, draga Minister al Sanatatii sau Guvern sau prim-ministru, sau presedinte, sau parlamentari, sau ministru de Finante sau ce vreti voi, mi se pare indemn direct la greva fiscala, atentat la bunul simt elementar, un scuipat in fata pe care il stergi cu cizma ulterior.
Prima intamplare despre care v-am vorbit s-a intamplat in anul 2000. A doua, mai bine de 10 ani dupa.
Am scris acest post modest din acest motiv.
Ani mai tarziu, sunam la Cluj, sunam la Bucuresti, incercam sa apelez oameni pe care ii cunosteam. O fata de 20 si ceva de ani avea leucemie. N-am putut sta la inmormantare. Sistemul a invins, doctorii au supravietuit, pacientul avea sa moara oricum.
Locuim, dragii mei, intr-o tara foarte frumoasa. O tara in care se intampla zilnic drame ca cele pe care vi le-am spus mai sus. Ceea ce nu intelegem noi este faptul ca nicio astfel de drama NU trebuie sa se intample. Una singura anuleaza un intreg sistem pe care il sustinem fiecare, in fiecare zi de munca, anuleaza si cea mai buna dintre toate lumile posibile. Cea mai buna lume posibila nu exista. Dar sa te incrancenezi sa nu o faci macar putin mai buna, draga Minister al Sanatatii sau Guvern sau prim-ministru, sau presedinte, sau parlamentari, sau ministru de Finante sau ce vreti voi, mi se pare indemn direct la greva fiscala, atentat la bunul simt elementar, un scuipat in fata pe care il stergi cu cizma ulterior.
Prima intamplare despre care v-am vorbit s-a intamplat in anul 2000. A doua, mai bine de 10 ani dupa.
Am scris acest post modest din acest motiv.
Unchiul meu s-a stins de cancer in vreo sase luni de zile. A facut un tip de cancer ce nu ne-am inchipuit vreodata ca se poate face: sub limba. Cumplit de dureros! Cand a descoperit tumora, mica asa cam cat o bobita, s-a operat. Numai ca a recidivat, apoi s-a operat din nou si dupa care, in cateva luni, s-a stins si asta dupa ce a luat un stafilococ din spital. Stiu ca suna incredibil, dar cancerul a fost doar baza, stafilococul l-a omorat in final pentru ca organismul lui nu mai putea lupta. Pentru el, nu mai pot face nimic, dar pentru sutele de pacienti, poate chiar mii care sunt la fel ca el, linistiti, destul de tacuti, chiar fatalisti, pentru ei, cred ca este timpul sa luptam, sa le cerem drepturile. Sa fie tratati, sa aiba acces la medicamente, asa cum se intampla in orice tara normala, civilizata.
RăspundețiȘtergere