De Ce Uram Copiii!
Update : ce faci cand te deranjeaza copilul vecinilor sau vecinii!
Nu stiu ce nume am si chiar daca as sti nu vi l-as putea spune pentru ca nu vorbesc. Articulez niste sunete ca o maimuta daca ar fi sa ma iau dupa vecinul meu de dedesubt, cunoscut sub numele Tanarul Cambe. Sunt cumva un copil onomatopeic. Voi invata notiunea mai tarziu la scoala dar o folosesc acum ca voi sa stiti ca de fapt copiii stiu totul. Mai tarziu uita sau inlocuiesc tot ce stiu cu simpli termeni. Am 3 ani si ma trezesc de obicei la 7. Fac o tura prin casa pe parchetul laminat care are in apartamentul de sub bine unde locuieste prietenul meu cel mai bun, efect de ecou. El se joaca cu mine. De cate ori alerg si il trezesc, bate in perete. Eu rad si alerg din nou. Asa ne jucam noi. Cand el zbiara cuvinte pe care nu le inteleg, eu dau drumul la niste jucarii care emit acelasi sunet repetitiv de spalat creierul. Cred ca lui ii place sa se joace cu mine. De asta bate in perete, in teava, striga : va f... in gura, dati-i ceva sa se joace copilului sa nu mai alerge, duce-ti-l bah taranilor la cresa, sau maimutelor, in padure cu voi. Asa ne jucam noi, iar eu rad. Bunica nu ma prea baga in seama. Ea sta in dormitor si mai zbiara la mine cand il aude pe tanarul Cambe : mai copile dar potoleste-te. Mai bine mi-ar arata niste poze cu animale si mi-ar spune cum se zice mama, tata, buni, papa. N-o face. Nici parintii mei, care sunt mai mult plecati, n-o fac. Dar eu am un prieten foarte bun. E invizibil si ne jucam batandu-ne, el in plafon, eu in podea. Eu cu picioarele, el cu o matura. Eu rad, el zbiara. E nostim. Ma tot intreb de ce nu vorbesc ai mei cu mine. O sa aflu la un moment dat.
Le doresc tuturor copiilor sa aiba parte de parinti cel putin la fel de destepti ca ei! In privinta prieteniei dintre mine si copilul vecinilor de deasupra care are 3 ani, alearga ca un apucat si nu vorbeste si nimanui nu pare sa-i pese de asta, ei bine, prietenia noastra dureaza deja de 6 luni. Uneori mai si dormim.
Nu stiu ce nume am si chiar daca as sti nu vi l-as putea spune pentru ca nu vorbesc. Articulez niste sunete ca o maimuta daca ar fi sa ma iau dupa vecinul meu de dedesubt, cunoscut sub numele Tanarul Cambe. Sunt cumva un copil onomatopeic. Voi invata notiunea mai tarziu la scoala dar o folosesc acum ca voi sa stiti ca de fapt copiii stiu totul. Mai tarziu uita sau inlocuiesc tot ce stiu cu simpli termeni. Am 3 ani si ma trezesc de obicei la 7. Fac o tura prin casa pe parchetul laminat care are in apartamentul de sub bine unde locuieste prietenul meu cel mai bun, efect de ecou. El se joaca cu mine. De cate ori alerg si il trezesc, bate in perete. Eu rad si alerg din nou. Asa ne jucam noi. Cand el zbiara cuvinte pe care nu le inteleg, eu dau drumul la niste jucarii care emit acelasi sunet repetitiv de spalat creierul. Cred ca lui ii place sa se joace cu mine. De asta bate in perete, in teava, striga : va f... in gura, dati-i ceva sa se joace copilului sa nu mai alerge, duce-ti-l bah taranilor la cresa, sau maimutelor, in padure cu voi. Asa ne jucam noi, iar eu rad. Bunica nu ma prea baga in seama. Ea sta in dormitor si mai zbiara la mine cand il aude pe tanarul Cambe : mai copile dar potoleste-te. Mai bine mi-ar arata niste poze cu animale si mi-ar spune cum se zice mama, tata, buni, papa. N-o face. Nici parintii mei, care sunt mai mult plecati, n-o fac. Dar eu am un prieten foarte bun. E invizibil si ne jucam batandu-ne, el in plafon, eu in podea. Eu cu picioarele, el cu o matura. Eu rad, el zbiara. E nostim. Ma tot intreb de ce nu vorbesc ai mei cu mine. O sa aflu la un moment dat.
Le doresc tuturor copiilor sa aiba parte de parinti cel putin la fel de destepti ca ei! In privinta prieteniei dintre mine si copilul vecinilor de deasupra care are 3 ani, alearga ca un apucat si nu vorbeste si nimanui nu pare sa-i pese de asta, ei bine, prietenia noastra dureaza deja de 6 luni. Uneori mai si dormim.
Comentarii
Trimiteți un comentariu