Vacanta pe viata

Prima mea amintire legata de comunism e o dimineata de decembrie a anului 1987 cand la alimentara s-au bagat banane. Fiecare cetatean al comunei putea lua 2. Bunica-mea l-a rugat pe Adrian, vecinul, sa mearga si sa mai ia 2 pentru mine, partea lui. Noroc ca el nu avea chef de banane. Le-am pus dupa soba sa se coaca. A doua amintire e legata de painea rotunda pe care n-o puteai primi decat pe cartela. Una sau doua. Brutaria nu mai exista acum dar era mereu coada, iar painea se dadea printr-un geam jegos. A treia amintire se leaga de o noapte de decembrie cand a batut cineva la geam. Era in jur de 11, in preajma Craciunului. Ai mei venisera sa-mi aduca brad si o masinuta portocalie pe care o puteam conduce cu o "telecomanda" pe baterii si pe care o gasisera si o cumparasera pentru ca era stricata si fusese refuzata de partid. Facusera ore intregi pe tren si venisera pe jos, prin viscol, cativa kilometri cu bradul si cu ce mai gasisera ei prin magazine ca sa aiba copilul. Imi p

Update : cum traficul ne-a crescut cu 400%, vom continua. :) Nu mai am nimic de spus. Tot ce era de spus, e aici. Cel mai probabil, acest blog va ramane pentru posteritate asa cum e acum. :))) Intotdeauna am crezut ca scriitorii scriu pentru ca nu traiesc. Am vaga senzatie ca am avut tot timpul dreptate. Iti multumesc tie care ai citit si ai urmarit ce mai postam si eu pe aici. Au fost zile de fun, zile de furie si zile de nostalgie. Nu m-am ferit sa scriu tot ce-am gandit. Cum spuneam mai ieri pe mizeria de Facebook, trecem la o noua etapa. Multumax! Daca nu stiti ce e cu "multumax", e un banc : in fiecare zi, iepurasul se ducea la alimentara si cerea paxi. De fiecare data, vanzatoarea ii spunea ca se spune pepsi, nu paxi. Intr-un final, iepurasul vine si cere pepsi. Vanzatoarea ii da pepsi, iar iepurasul ii multumeste : multumax. P.S. : multumax okidoki.ro . Trimite acest blog unui prieten. Altfel ti se sparge teava la baie cand nu esti acasa!