Ce faci cand ai o partida tare in deplasare la ea!

O visase de mult. Stia ca va veni momentul, il respira in fiecare dimineata cand se topea in aburii soarelui de primavara, cometa venita din nou dupa mai bine de o suta de ani si care prevestea razboaie, molimi si foamete asa cum se intamplase si atunci, cand bunicul lui prevestise ca noptile vor deveni mai lungi si mai intunecoase, iar satul vechi de pescari decretase ca da, batranul Cambe innebunise, pentru ca dupa nici 3 ani, sa-i dea dreptate si sa-i ridice o statuie in cimitirul coplesit de leandri de la marginea asezarii. Stia momentul, il simtea in fiecare clipa de luciditate nebuneasca pe care i-o facuse cadou in bataie de joc, insomnia ce lovise populatia oraselului de pe malul Dambovitei, o data cu aparitia bizara si neasteptata a astrului in partea de sud a cerului. O vedea chiar intrand si salutand asa cum va fi facut poate in alte vieti, pe holul luminat de bec galben si chior, cu acelasi zambet indescifrabil de dincolo de vreme. Stia ca in momentul acela va fi ca o lovitura in ceafa si un val de caldura ii va urca in crestet, ca atunci cand eclipsa de soare ce-a provocat furtuni, uragane si un tsunami in Marea Neagra, a durat peste 8 ore si totzi copiii de pana in 3 luni, aveau sa poarte in crestet o semiluna ca jaratecul, iar in intuneric, ochii lor aveau sa fie toata viata, ca un cazan de smoala incinsa. Momentul venise si in dimineata aceea, ca niciodata de la sfarsitul razboiului, tanarul Cambe, se trezi, se barbieri cu grija, isi scoase hainele bune pe care si le luase fortzat de ea si pe care in magazin le probase cu ochii spre cabinele de proba ale femeilor, obicei care avea sa-l urmareasca toata viatza, pana in ultima clipa, cand de pe patul de spital isi va fi tras ultima suflare, urmarind cabina in care se schimbau asistentele, imagine ce avea sa se transmita urmasilor sai. Venise momentul si stia ca partida din acea seara era una buna, cea mai buna si nici nu avea cum sa fie altfel de vreme ce semnele o vestisera inca de ani buni, de la nasterea sa invaluita in mister, poate. Trebuia sa fie asadar la inaltime, mai ales ca marca, asa cum ar fi spus colegii sai de scoala pe vremuri, marca in deplasare...

Pardon! Asta era poza corecta! Hai Unirea!

Trimite acest blog unui prieten. Altfel, o sa se ia lumina cand joaca echipa ta favorita!