Vacanta pe viata

In marea dezbatere, Crin Antonescu l-a intrebat pe Mircea Geoana doua lucruri care l-au facut ko si pe liderul PSD si pe Mihaela, sotia sa pe care o iubeste mult. 1. Ati fost in tzara si atzi vorbit cu o gramada de pensionari amaratzi, tzarani pricajiti si a dat nume. Apoi a venit intrebarea absolut geniala - Ce salariu are cumnatul dumneavoastra la Eximbank? Geoana a dat-o la intors. Raspunsul 20 de mii de euro pe luna. Adica un sfert din apartamentul pentru care eu voi plati 30 de ani. 2. De ce sa nu vreau sa ies presedinte, a intrebat Crin Antonescu. Vreau sa ies presedinte pentru ca m-am saturat de 20 de ani sa ma fure si sa ma pacaleasca tot comunistii. Ma bucur bai pula, care esti Crin Antonescu pentru alegerea ta. Imi pare rau ca ai fost profesor de istorie, care esti. Si maica-mea a fost dascal de limba romana pe care n-o vorbiti corect niciunul din clasa politica si a murit chiar cand i s-a marit salariul. Dobitocule! In 2000, dupa 6 ani de PSD si 4 de prostul de Constantinesc

Cambe sunt eu. Aceasta e tzara in care traiesc... Acesta esti tu... Cu totzii traim in Lumea lui Cambe pentru ca acolo se intampla lucrurile pe care le stii dar si cele pe care nu le stii, desi le gandesti, lucrurile vazute si nevazute de langa tine. Lumea lui Cambe e la Radio Infopro... Sambata si duminica de la 11.30, 13.30, 15.30.

Pe 12 noiembrie, aproape de ora 8 seara, in Biserica Icoanei, nu erau mai mult de 20 de persoane. Mai erau vreo 30 pe afara. Inauntru era Gheorghe Dinica. Pentru prima data in viata mea am intrat intr-o biserica smerit. Nesigur pe mine ca si cum as fi intrat intr-o sala de teatru unde actorul principal ma privea insistent dar fara sa scoata un cuvant. Ia sa vedem, ce-o sa faci acum? Stiu si ce gandesti! Vino-ti in fire, omule! Totzi murim la un moment dat. Asta plutea in aer. Replica unor babe ca, ce frumos e, e adevarata. Nu mai era Dinica din ultimele aparitii. Era Dinica pe care il stiam din filmele de acum 20 de ani. Eu nu gust inmormantarile dar cu o floare si o lumanare, am simtit nevoia sa ma duc. Pentru ca stiam ca a fost un pusti cu o copilarie amarata, undeva in Giulesti, crescut pe strazi si fara familie, in timp de razboi. Pentru ca stiam ca n-a calcat pe roze, dupa cum spunea si el dar a ajuns unde a ajuns pentru ca a fost genial. Si mai stiam ceva - a fost atat de intelig

Atunci cand pleci, primul lucru despre care esti intrebat e cati oameni ai facut sa rada si cati sa planga. Daca de multe ori ti-ai ras si de tine, vei sti ce sa raspunzi fara emotii. Apoi vei fi intrebat, atunci cand pleci, cati prieteni si cati dusmani ai reusit sa-ti faci. Daca de multe ori te-ai dusmanit pe tine pentru ca ai purtat cuiva dusmanie, iarasi vei sti ce sa razpunzi fara emotii. Vei fi intrebat apoi dupa cate femei ai plans si cate au plans dupa tine, atunci cand pleci. Daca si acum mai plangi macar dupa una, vei sti iarasi ce sa raspunzi fara emotii. Apoi, cand pleci, vei mai fi intrebat de cate ori ai putut sa ierti si de cate ori ai fost iertat. Daca macar un lucru stii sigur ca nu ti-l poti ierta tie atunci cand pleci, vei sti iarasi ce sa raspunzi fara emotii. Te va intreba si de cate ori te-ai trezit ajutand un om pe care nu-l cunosti si de cate ori ai fost ajutat de un necunoscut, atunci cand pleci. Daca il vei ruga, drept raspuns, sa ajute un necunoscut pe care s

S-a terminat! Hai acasa!

Cum ma uitam linistit si aproape adormit marti seara la Champions League la Milan - Real Madrid, un schimb de replici al comentatorilor de la TVR m-a trezit brusc si bine pentru ca oricum trebuia sa plec la munca. Aud din infamul difuzor al televizorului - Cosmin, crezi ca se va mai inscrie? Raspuns - Nu sunt Nostradamus, dar cred ca da! Am fugit la bucatarie. Era prea multa informatie pentru mine si livrata intr-un timp prea scurt. Era de fapt un ping ce imi scurt-circuita memoria, imi ardea procesorul, imi ingreuna hardul, imi ardea sursa, erau terra de informatii, Cosmin, crezi, inscrie, Nostradamus, profetiile, anul 2010, catrenele, calendarul mayas, nu stiu, cred ca da, am fugit, stimati telespectatori cat am fugit de repede spre bucatarie, am nimerit spatiul ...usii si am marcat o cafea in sinapse pana cand n-a fost prea tarziu. Eram palid si obosit ca dupa prima partida din viata mea, cand am inscris victorios si-mi tremurau picioarele de emotie. Nu trebuia sa spun cuvantul part